Mă trezesc târziu Ești lângă mine Mă ții de mâna și Îmi șoptești : - Haide, ne așteaptă drumul Ne așteaptă Orizontul Care s-a deschis Să cuprindă această Clipă nesfârșită ! Alergăm, la început, ca nebunii Pe drumul ăsta lat cât cerul Alergăm până când din drum Nu rămâne decât o potecă Și atunci îmi spui : - Haide să ne odihnim Și cu frunțile lipite De pământul-Orizont Să visam încă odată Acele vise Pe care până acum Le-am numit Realitate....
Busuioc, floare cu dar, Floare de descântec Orice viață-i în zadar Și mă cheamă-n noapte iar Mult temutul cântec… Busuioc, floare de leac, Vraja ți se pierde, — Ce-i făcut nu mai desfac, Dorul meu nu are leac, Floricică verde!… Dorul meu se stinge mut, Nu-i cuvânt să-l spună, — Numai cântu cel temut Știe leacul ne-ntrecut, Floricică bună!… Și cu cât mă tem, el tot Mai cu sete-mi cântă,...
Dacă-mi aplec smerit genunchii, Şi mâinile mi le-mpreun Nu mă gândesc să fie, Doamne, Nici cel mai drept, nici cel mai bun… Şi nu te rog să-i dai nici haruri, Nici minte cine ştie cât… Mi-ar fi destul să-l vad că-mi creste Nici prea frumos, nici prea urât; Şi nu l-aş vrea nici prea cuminte, Şi nici din cale-afar-nebun; Nici prea de tot supus s-asculte, Dar nici să râda de ce-i spun....
Toată noaptea asta, colo-n ceruri sus, Stelele lucrează fără de-ncetare, Căci le-adună-n clacă steaua sfântă care A-ndrumat pe vremuri Magii la Iisus. Torc de zor în noaptea sfântului ajun Câlţi de nea şi raze harnicele stele, Pentru noi, copiii, torc să facă ele, Funia cu trepte pentru Moş Crăciun. Lungă cât e drumul din pământ la cer, Trainică să-i ţină coşului povară, Vor întinde-o-n noapte, nevăzută, scară Moşului ce luptă cu-ndârjitul ger,...
Toţi copiii azi se îmbracă Cu ce au ei mai frumos Şi părinţii lor le cântă Învierea lui Christos. Şi la masă ciocnesc astăzi Toţi copiii cei cuminţi, Ouă roşii şi pestriţe, Cu iubiţii lor părinţi. Toţi copiii azi sunt darnici Căci ei ştiu că lui Christos, Îi sunt dragi numai copiii Cei cu sufletul milos. Şi copiii buni la suflet, Azi cu bucurie dau, Cozonaci şi ouă roşii La copiii care n-au....
Stați liniștiți și-n tihnă sorbiți-vă paharul, Nu vă sfiiți de mine că nu vă cer nimic, — Am douăzeci de veacuri ce stau să-mi dea dinarul Și v-am intrat în casă doar să vă cânt un pic… Sunt cocoșat și firav că prea mi-i plin samarul Și-s douăzeci de veacuri de când îl tot ridic, — Și mâinile mi-s arse că eu adun tot jarul Ce arde-n ochii celor ce-n vatră n-au un pic…...
Vine, vine iarăşi iarna, Ninge-afară, ninge. Mulţi copii afară sunt, Laudă colinde. Doar bunica stă în casă, Spune o poveste. Despre marele Iisus, Spune o poveste.
Căsuţă veche de pe vale, De ce stai tristă şi cernită, Ca o bătrână gârbovită, Cu ochii tulburi, plini de jale, Ce de sub streaşina de gene Se uită lăcrămând în zare… Căsuţă veche, părăsită, Pierdută-n hău de buruiene, Pe cine aştepţi cu nerăbdare? Te înţeleg: aştepţi stăpânul, Care ţi-a fost fecior şi frate Şi gospodarul cu dreptate… Tu i-ai ştiut în viaţă chinul Şi zbuciumele deznădejdii, De tine n-a avut el taine,...
Jos, sub poalele de munte, Cu păduri adânci pe creste: Îşi înalţă alba frunte Mânăstirea Maicii-Preste. Când priveşti din depărtare La chiliile obscure: Vechea mânăstire pare O prisacă în pădure. Dimineaţa toaca toacă Maicile chemând la rugă: Fierbe roiul în prisacă Solii pleacă pe irugă. Sara toaca iarăşi sună, Cheamă solii de la muncă: Maicele grăbit s-adună, Ca albinele din luncă. Pe cărări amurgul vine Peste văi şi peste piscuri:...
Cucernic sună clopotele Sub bolta întunerică, În murmur tainic şopotele S-adună la biserică. Suspină depărtările, Rupând tăria somnului, Prin noapte duc cărările Spre casa sfânt-a Domnului. De tămâierea florilor Pe câmp e mirodenie… Cu trandafirii zorilor Tot satul e la denie… Închină toţi plocoanele De sufletul părinţilor, Şi parcă plâng icoanele De patimile sfinţilor. Ard stelele făcliilor În jurul Iairului: Bătrânii cu copii lor Ascultă viaţa Mirelui… Se-nalţă semnul Crucilor…...
Tu, Care veșnicului haos I-ai dat lumina dimineţii Şi Lumilor din vechi repaos Le-ai hărăzit mişcarea vieţii, Tu, Care m-ai zidit pe lume Dup-al Tău chip şi-asemănare: Cu trup din trupul albei hume Şi suflet din senin şi soare; Tu, Care mi-ai sădit avântul În suflet, spre Nemărginire: Dezleagă-mi, Tainice, Cuvântul, Să-ţi cânt eterna Nemurire!… Mi-ai dat Tu inimii să guste Din cupa zărilor de aur Beţia nopţilor auguste, Încununate-n veci cu laur;...
(…) Poate stelele sunt flori, numai flori, Pe care nimeni nu le rupe, Ori poate sunt fructe prea coapte, mustoase, gustoase Şi-aşteaptă ceasul mare-al scuturării. Poate cerul e marele fluviu albastru Cu izvoarele-n raiul uitat, Poate stelele-s luntrii de aur, Poate luna e vechea corabie ce poartă, Spre un nou Ararat, Lumea de mâine Care n-a gustat încă Din arborul cunoaşterii un rod, Poate Calea Lactee E drumul alb pe care albe...
Am ridicat spre cer împreunate mâini, Şi Dumnezeu în noapte mi-a fost atât de aproape, Că slava i-am cules-o în ulcioare, din fântâni, Şi i-am sfârmat cu plâns luceferii-ntre pleoape.