Viorica, fata mamei Cea cuminte şi curată, Şi-a făcut, mâncând cireşe, Pe furiş, pe şorţ, o pată… Şi-acum stă-ntr-un colţ şi plânge: „Doctorul e vinovat Şi c-o să mă certe mama, Şi că şorţul l-am pătat!" Mama intră-ncet pe uşă; Ea tresare şi-ntinzând Mâinile deasupra petei, Plânge întruna suspinând. – De ce plângi, fetiţa mamei? – Plâng că doctorul ţi-a spus Să nu-mi dai deloc cireşe, Şi tu în dulap le-ai pus…...
Tanu i-un motan cuminte, Şi-i atâta de curat, C-are voie să se culce Chiar cu pernele din pat. Ilenuţa îl iubeşte Şi se joacă mult cu el, Astăzi însă-i supărată, Nu l-a mângâiat defel! „Miau!" o-mbie din fereastră, Dar fetiţa stă pe loc: – Taci, măi Tanule, că mie Nu-mi mai vine să mă joc! – Ce-ai păţit? – Nimic, dar mama Aşa aspru m-a certat! – I-ai greşit ceva?...
Un porumbel căzut-a, din zbor, pe-o stâncă-n mare, Şi-i mic de tot săracul, de-abia a prins să zboare! Vin valuri mari şi-n stâncă se lovesc, şi lui i-e frică, Şi trist îşi ascunde capul, şi aripile-şi ridică Când stropii săriţi din valuri pe pene-i cad şi-l udă, Dar piuitul jalnic nu-i nimeni să-l audă! Ci iată-o porumbiţă că-n zbor zorit soseşte: E mama lui ce-l cată, plângând, de când lipseşte....
Vine, vine iarăşi iarna, Ninge-afară, ninge. Mulţi copii afară sunt, Laudă colinde. Doar bunica stă în casă, Spune o poveste. Despre marele Iisus, Spune o poveste.
Nici-o floare: Numai pete mari, de soare… Doar din frunza cafenie Putrezita-n umbra rara, Iese-un pui de papadie Sa mai vada ce-i pe afara. Se intinde drept spre cer Pe codita lui de guma. Dar cand vede ca nu-i glume Ca-i de bruma Si-i tot ger Isi aduna pamatuf, In tecuta-i vatuita, Pentr-o zi mai potrivita, Soarele caldut, de puf!
Iepuraş, Alb-iepuraş, Unde-ai fost? – La oraş. – Un-te duci? – La pădure. – Ce mănânci? – Vreji de mure. – Unde dormi? – Sub şopron. – Cum te cheamă? – Rodion!
Aseara, prin gradina amortita, Din tufe de pelin cu frunze mici A aparut in taina un arici, – O mica vietate ghemuita. Copiii l-au zarit de pe cerdac Cum se misca domol pe subt gutui, Si toti au alergat in jurul lui. Iar el a-ncremenit pe loc, posac, Cum il prinsese vremea pe carare, – Ca o pernita sferica in care O fata rea ca sa se joace A-nfipt o sumedenie de ace....
Toată noaptea au lătrat Câinii de la jitărie, De gândeai că-i lupu-n sat. Ce să fie? Ce să fie? Ia, o babă cu cojoc A mas noaptea, fără foc, În desiş uscat de soc! Acum vine pe-ndelete – Că i-e drumul fără grabă – Şi drept singură podoabă Are-n plete Un scaiete. Şi de dus, dintr-un ponor, Poartă fetelor solie, Că le-aduce mărţişor Un bănuţ de păpădie! Toată noaptea au lătrat...
Alergand, ca de napasta, Au venit buluc pe coasta Doi baieti Mai isteti, Sa dea veste La neveste C-au vazut in deal la stana, Coborand din varf de munte, Peste ape fara punte, Iarna sura si batrana… Mai tarziu, mai pe-nserat, A intrat si baba-n sat: Uite-o-n capul podului, In vazul norodului, Pe-un butuc de lemn uscat, Cu cojoc de capatat, Cu naframa de furat, Cu catrinta de aba Vantul sa-l strecori prin ea!...
E primăvară? Pe uşa strâmbă a căsuţei afumate, O babă a ieşit pe-afară Cu şalul vechi în spate. Când s-a topit omătul din ogradă? E-un firişor de iarbă pe cărare, Ori i se pare? De n-ar durea-o trupul cum o doare, S-ar apleca să-l vadă… Întinde mâna searbădă şi rece, Să prindă-n ea bănuţii calzi de soare, Pomana primăverii care trece. Şi râde-n tihnă… şi-a adus aminte De-un nepoţel cuminte....
Pe plafonul din odaie, Pentru tine nalt cât cerul, Lampa s-a aprins balaie Si-i lumina-n tot ungherul. Uite, ti-au venit bunicii… Vrei povestea cu maline Din hambarele furnicii? Vrei sa-ti cânte-o hora veche, De pe când erau ca tine, Ori sa-ti puna la ureche, Rasucit din fire moi, Rosu motocel de lâna, Cum se pune la pisoi?
Hi, căluţ cu patru roate! Călăreţu-i rupt în coate, Are-n frunte un cucui, Dar ca dânsul altul nu-i! L-a trântit căluţu-n zloată. Nu ştiu cum s-a întâmplat – L-a trântit, aşa, deodată, Ca un cal adevărat! Dar măicuţa, Cu vărguţa, Iese-n poartă, mânioasă: – Lasă, lasă, Că te-oi prinde eu acasă! Călăreţul rupt în coate Chiuind în gura mare: – Hi, căluţ cu patru roate!
Dormi cu mama, puişor! Dorm pisicile-n pridvor, Doarme-n patul ei păpuşa Doarmă-n leagăn şi Vaniuşa.. Ia te uită, frate! Cum, N-adormişi nici pân-acum?. Dorm sub streşini rândunele, Iepuraşu-n tufănele, Vulpea doarme-n vizuină, Fluturaşul pe-o sulfină, Greieruşul pe-o lalea – Fiecare unde-o vrea!. Cum se poate, frate, cum? N-adormişi nici pân-acum?. Dorm sub vatră puişorii, Dorm sub gene ochişorii, Doarme-n pernă urechiuşa.. Dormi cu mama, Dormi, Vaniuşa!
Pitigoi, Mai pitigoi, Ce tot cauti pe la noi? Prin salcâmi, prin lilieci, Prin tufisurile reci, Când e iarna grea afara Si pe casa Bruma groasa, Te pornesti, asa-ntr-o doara: “Simt a vara, simt a vara!” De gândesti ca-i vara-n toi, Pitigoi, mai pitigoi! Oameni buni, Mai oameni buni, Iaca spun si eu minciuni! Când e iarna, “simt a vara”, Sa fac iarna de ocara. Vara strig: “Cârpiti, cârpiti!” Ca sa stiti...
Ce să fie? Frunze n-are, Nu-i nici floare, În păduri și pe ogor, Prin grădini și-n deal la vie, Stă mereu într-un picior, O umbrelă de hârtie… Ce sa fie? Răspuns: Ciuperca
Chel ca-n palmă, bosumflat, Zi și noapte stă culcat. S-ar scula și el, vezi bine însă curpenul nu-l ține. Cine nu-l cunoaşte? Cine? Răspuns: pepenele
Merge, merge – greu ajunge! Are coarne – dar nu-mpunge. E ghebos Şi fricos, Iar când iese la plimbare, Îşi ia casa de-a spinare. Cine-i oare?
Rosioara si codata Umbla noapte prin poiata, Si la noi si la vecini, Ca sa cumpere gaini. De platit,nu le plateste, Dar pe loc le jumuleste! Cum o cheama? Raspuns:Vulpea
Tipa gastele si zboara, Zboara penele-n poiana…\ Ce-o fi asta, surioara?\ Ia, o vulpe nazdravana: Cum statea-n tufis la panda, Costeliva si flamanda, S-a gandit ca pentru masa N-ar strica o gasca grasa… Unde-s multi, puterea creste… Sa pofteasca-aici, urata! Si-au sarit mai mare dragul - Catincuta mea cu bata, Ilenuta cu ciomagul. Catelusii sar si ei Vulpea s-a grabit, neroada, De era sa-si lase coada Intre coltii lui Grivei!...
De pe-o „bună dimineaţă" Cu tulpină de cârcel, A sărit un gândăcel Cu mustăţile de aţă. Alţi gândaci, mărunţi şi roşii, Care-şi poartă fiecare Ochelarii pe spinare, Dorm la soare, somnoroşii! Iar pe-un fir de păpădie, Ce se-nalţă, drept, din iarbă, Suie-un cărăbuş cu barbă, În hăinuţă aurie. Suie, mândru şi grăbit, Să vestească-n lumea mare: – Preacinstită adunare, Primăvara a sosit! ( „Versuri", Editura Tineretului, Bucureşti, 1965)
Din sămânţă de arţar (Ştii c-avea drept aripioare Solzi subţiri de chihlimbar?) Printre bulgări se arată Pui de copăcel sălbatic, Frunză crudă şi crestată, Parcă-ntinde un buratic, Ca să vadă dacă-i cald, O lăbuţă răsfirată De smarald…
– Mamă, coase-mi paltonaşul! – Mamă, mi s-a rupt rochiţa… – Prinde-mi , mamă, guleraşul! S-alinta mereu fetiţa. Coase mama, ce să facă? Mama n-are bucurii, Necăjită şi săracă Şi c-o droaie de copii. Şi de treburi câte are, Nici să doarmă n-are când – De mi-ar creşte fata mare, Să m-ajute mai curând!… Vine fata alintată – Mamă, coase-mi ciorăpiorul! Dar măicuţa, supărată, A luat-o mai cu zorul: Uite ac şi uite aţă....
Proaspata si sperioasa, Raza noua-mi intra-n casa. Întârzie cu mirare Peste prag, peste covoare, Se ridica la fereastra Ca sa vada ce-i în glastra, Poleind cu aur dulce Un manunchi de busuioc (Poate-si cauta un loc Sa se culce?) Si ramâne aninata, Nebunatica si vie, De-o garoafa de hârtie Rupta si decolorata. Si deodata, floarea veche Râde, rosie ca para, Ca si-a pus-o la ureche Primavara…
De sub un bulgăre-nghețat Cu căciulița albă de zăpadă, Un ghiocel sfios și speriat Își scoate căpușoru-n vânt să vadă. Ce minunată-i dimineața-n crâng Și ce călduț și bine e afară!… De ce-ar întârzia-n pământ, nătâng, Când are strai nouț de primăvară? E liniște în jur… Și-i cel dintâi, Și-i singurel: un firicel de viață… Doar iepurașul fără căpătai Se-apropie tiptil și-i iese-n față.
O furnică duce-n spate Un grăunte jumătate. – Încotro fugi, surioară – Ia, mă duc şi eu la moară! Şi-s grăbită, şi-s grăbită, Că mi-i casa negrijită, Şi mi-s rufele la soare, Şi copiii cer mâncare… Nu, la noi în muşuroi Nu e timp pentru zăbavă: Că de n-am fi de ispravă, Ar fi vai şi-amar de noi!
Greu e când eşti gospodină! Uite, eu, cât sunt de mică, Iute-s ca o rândunică, Harnică-s ca o albină. Cum mă scol, cobor în grabă Colivia din perete, Să dau boabe la sticlete, Că-i un cântăreţ de treabă. Vreme multă nu-mi rămâne; Pisicuţa, de cu noapte, Miaună şi-mi cere lapte – Iar Grivei îmi cere pâine. Învăţ lecţiile toate La citit, la socoteală – Că doar n-o să plec la şcoală...
Încarcat c-un sac de cas, Un magar urca pe coasta Sa se duca la oras – Când, gonit de vreo napasta, Coborând haihui urcusul, Sare-n drum un iepuras! Se opreste magarusul Si sfârsit de-atâta cale, Zice cumpanindu-si sacul:\ Greu la deal!\ Ba-i greu la vale, Ca ma duc de-a berbeleacul!
Ciuguleste-un pui la sare, Closca doarme la racoare, Când, deodata, nu stiu cum, Trece-o umbra peste drum! Puisorul cucuiat Cade-n coada, speriat. Sai, maicuta, un hultan! M-as ascunde, dar n-am vreme.\ Stai cuminte, nu te teme, Ca-i un biet aeroplan…
Moş-Crăciun, la urcuş, S-a pornit cu sacu-n spate. Drumu-i rău, şi-i lunecus, Şi moşneagul nu mai poate. Lung se uită indărăt, Scuturându-şi barba rară De omăt, Şi oftează sub povară: – Greu tatucă, greu de tine! Iaca, stau şi mă socot Dacă nu cumva-i mai bine Să mă mut mai cătră vară, Că-s bătran şi nu mai pot!…
M-am rugat de tata-mare Sa ma ia la vânatoare. Cu caciula pe-o ureche, Cu ciubote de voinic Si cu pusca lui cea veche - Cine-ar zice ca sunt mic? Seara limpede si blânda Se coboara peste vai. Ma asez si eu la pânda Ca si ceilalti flacai. Peste câmp, departe-hat, Nici-o umbra de omat. Când, deodata, lânga mine, Se zburleste-un maracine… Uite, ma, ce aratare! Nici nu merge, nici nu sare!...
A ieşit răchita-n drum. Ce-o mai fi şi asta, oare, Că-i din cap până-n picioare Numai motocei de scrum?… Cu mlădiţele plecate, Stă pe loc şi se socoate: S-ar întoarce – nu mai poate, S-ar ascunde – N-are unde! I-e ruşine de copii, Ca din mugurii-aurii I-au ieşit, în loc de flori… Mâţişori! (Din volumul „Baba Iarna intră-n sat", 1954)
Moş Andruşca iepuraş, A pornit-o spre oraş, Cu chitara la spinare, Să mai facă o cântare. Dar vulpoiul vânător Stă cu puşca la picior. Uite-l cum ridică puşca Şi-l împuşcă pe Andruşca!\ Pif-paf! Măi puşcaş, Unde-i bietul iepuraş?
Eu l-am vazut pe Mos Craciun, e un mosneag Cu barba alba, cu cojoc si cu toiag, Ca toti mosnegii care trec pe drum. Departe, intr-o tara fermecata In care nimeni n-a ajuns vreodata, Sta singur cuc intr-un bordei de fum. Si trage mosul, trage din lulea. Si zilele se duc, si iarna vine, Si prin casute-ncep a-l astepta Baieti cuminti si fete mici ca tine. Si intr-o sara, Dumnezeu-cel-Sfant...
Motanas, motanel, Cu codita dupa el, Vin sa torci, vin sa dormi, Pe baiat sa mi-l adormi! Pentru asta ti-oi plati Dupa cât îmi vei munci: De mi-i fi motan cuminte, Ti-oi da lapte si placinte, Iar obraznic de mi-i fi, Ti-oi plati ce ti-oi plati, Dar te-oi trage de codita Si ti-oi da o bataita!
Dormi fetita somnoroasa, Sa-mi cresti mare si frumoasa, Sa fii draga orisicui… Nani, pui! Dormi cu mama, baietel, Sa-mi cresti-nalt si subtirel Si frumos cum altul nu-i… Nani, pui! Somnul dulce si cuminte Vine-ncet sa va alinte Fara stirea nimanui. Nani, pui! Sa va puna sub pernita Jucaria lui pestrita, Jucaria visului… Nani, pui! Luna plina si albastra Doarme-n crucea cerului Dorm si stelele-n fereastra, Doarma si maicuta voastra… Nani, pui!...
Ssst!… Maicuta gerului, Cu manuta inghetata, Bate-n poarta cerului Si intreaba suparata: – Unde-s stelele de sus? – Iaca, nu-s! Vantul rau le-a scuturat Si le-mprastie prin sat. Uite una: s-a desprins Dintr-o margine de nor Si coboara-ncetisor… – Oare-a nins? E un fulg si-i cel dintai Si aduce-n vant ninsoare, Drumuri albe peste vai, Ras curat in ochii tai, Sanioare, Zurgalai…
Focul tremura-n oglinda Si, de cine stie unde, Pân’ la patul tau patrunde Cântec dulce de colinda. Adormitele colinde Cata drumul îndarat Sa se-ntoarca zgribulite, Prin casutele pitice, Sub caciula de omat. Peste deal cu sanius, Mos Craciun vine acus’. Trupu-i vechi si putinel, Tremura sub cojocel, Iar sub cusma-i râd ghidus, Barba-n cetini pieptanata Si mustatile de vata.
Leaganul e numai puf, Pentru ce sa-ti fie frica? Dormi… La tine-n trasurica Toate pasarile albe Au lasat un fulg, din zbor, Pentru surioara lor! Hai, închide-ti ochisorii – Verzi banuti de magheran – Strânge-ti bine pumnisorii… Ca de-o fi sa bata-n usa Chiar pisoiul nazdravan, Am sa strig la el, si gata:\ Catinel… ca doarme fata! Dormi… Ti-am pus la capatâi Sacusor cu levantica, Ca sa râda ochii tai…...
Şiruri negre de cocoare, Ploi călduţe şi uşoare, Fir de ghiocel plăpând, Cântec îngânat în gând, Sătbătoare… Zumzet viu prin zarzări. Oare Cântă florile la soare? Că pe crengi de floare pline Nu ştii: flori sunt, ori albine? Pentru cine?… Pentru tine, primăvară, Care-aduci belşug în ţară, Care vii, Peste câmpii, Cu bănuţi de păpădii Şi cu cântec de copii!
Tu nu stii… A fost odata O casuta fermecata Si-n casuta-o fata mica, Un pisoi si o bunica. Si-ntr-o iarna, intr-o seara, Fata s-a uitat afara Si-a vazut cum prin perdea Stelele râdeau de ea… Dar pe drum cotit si nins, Umbra sura s-a desprins: Un voinic abia de-o schioapa Inota-n omat ca-n apa. Si proptinduse-n toiag, Un toiag mai nalt ca el, A-nceput sa cante-n prag, Tremurat si subtirel…...
Sunt eu, fetiţa asta serioasă Ce stă pe-un scăuieş, cuminte, Strângând la piept, cu mâinile-amândouă Păpuşa nouă, De care încă-mi mai aduc aminte? (Avea rochiţă albă, de mătasă.) Mi-e milă de mânuţa ei, De trupul mic, şi firav, şi puţin: Mi-e milă ca de-un copilaş străin Ce-ar fi murit, demult, sub ochii mei… Pe vremea ceea nu mă cunoşteam, - Oglinzile erau aşa de nalte! O dată doar, în luciul unui geam...
Ger tarziu de primavara, Ger uitat de iarna sura Prin zavoiul zgribulit, Cu omatul netopit. Pe sub tufe de rasura, A adus cu el aseara Vant din munte, Ploi marunte, Grindina cat un graunte Si trei fagi, asa-ntr-o doara. A trecut pe ulicioara Si s-a dus Pe deal in sus, Si pe geamuri mi-a lasat Fir de feriga presat, Flori de zahar, stele reci Si casute de culbeci. Si-n lumina diminetii,...
A ieşit din ou la soare, Cel din urmă puişor. Se usucă pe-aripioare Şi-o porneşte binişor. Stă găina la-ndoială, Că din şapte puişori Şase-s galbeni ,gălbiori. Numai cel de la sfârşit A ieşit mai ponosit! Şi se-ntreabă speriată: – ”Nu cumva-i de ciocolată?”…
Moș Crăciun, toți îmi spun Că ești darnic, că ești bun. Eu îți scriu de mai-nainte Că-s un băiețel cuminte și-ți mai scriu, așa să știi, Că eu nu-ți cer jucării, Cum ți-ar cere alți copii… însă nu m-aș supără Dacă tot mi-ai da ceva! Dacă vrei, da-mi o plăcută, Că mi-am spart-o pe cea veche, Adă pentru pisicuța Motocel roș la ureche Lui bunicu’, o lulea C-a pierdut-o saracutu’…...
Se topeşte bruma-n soare… Prin grădini, Pe lilieci, Stau ciorchini De muguri plini, Crisalide verzi din care Scoate-n vânt corniţe reci Frunza verii viitoare…
Trei răţuşte joacă-n iarbă: – Baba-oarbă! Baba-oarbă! Zice raţa cea bătrână: – Staţi colea, mai la-ndemână, Că vicleana stă la pândă, Stă la pândă, Că-i flămândă! Cele mărişoare Stau cuminţi la soare, Însă cealaltă O zbugheşte-n baltă, Iar în păpuriş, Pândind pe furiş, Doi vulpoi stăteau la sfat… Nu mai spun ce s-a-ntâmplat!
Frumoasă mi-e ţara străveche, Întinsă pe munţi şi pe văi, Cu fete cu flori la ureche, Cu mândri şi ageri flăcăi! Frumoasă mi-e ţara cea nouă, Când râde cu râs tineresc, Cum râde grădina când plouă Şi florile când înfloresc.
Sub o frunza de artar, Sta la umbra un tantar, Sus, un avion subtire Zbarnaie ca un bondar. -Ia te uita, stapitura, M-a trezit din somn cu gura! Uite-asa i se nazare, Parca-i cine stie cine… Doar ca bazaie mai tare, Dar incolo-i mic cat mine!
Prin nămeţi, în fapt de seară, A plecat către oraş Moş Crăciun c-un iepuraş Înhămat la sănioară. Drumurile-s troienite, Noaptea vine, gerul creşte… Cu urechile ciulite Iepuraşul se grăbeşte. Uite-o casă colo-n vale, Cu ferestre luminate. Moşul s-a oprit din cale, Cu toiagu-n poartă bate: – Bună seara, bună seara! Iaca, vin cu sănioara Şi cu daruri proaspete. Bucuroşi de oaspete? – Bucuroşi, bucuroşi, Strigă glasuri de copii. Moşule, de unde vii?...
In padure la camin Zarva mare in pridvor Unii pleaca, altii vin De la treburile lor. La bucatarie Si prin dormitoare Bat din aripioare Fac gospodarie: Doua codobaturi Matura sub paturi. Doua gheonoaie Spala rufe-n ploaie. Doua pitulici Aduna furnici; Si doua ratuste Rasucesc galuste. Numai cucul, mos portar, Care n-are alta treaba, Sta pe-o varga de artar Si pe toata lumea-ntreaba: -Cucu? Cucu?
Uite-un miel cu zurgalau: Acesta e mielutul tau… Sta – stângaci si mititel, Cu privirile prostute, Cu picioarele grosute Si prea-nalte pentru el. (Vezi ca are si copita, Jucaria rau cioplita?) Brumariu, de astrahan, A sarit de pe tapsan Si deodata-a behait Subtirel si ragusit! Pentru ce te-ai speriat? Râde-ncetisor maicuta.\ Hai sa dregem muzicuta, Nu vezi ca i s-a stricat?
Bunicuta-i suparata, Ca de-un ceas intreg tot cata: Cata-ncolo, cata-ncoace, Ochelarii nu-s si pace! I-a catat pe sub saltele, Si-n papuci, si-n ciubotele, Pe sub perne, pe sub oale, Pan`n-a mai putut de sale! A mai stat, a mai oftat, Iar s-a pus pe cautat! Sta si-aprinde-o lumanare: Unde sa-i mai cate, oare? Nu-s in raft, nu-s in cutie, Poate-or fi-n bucatarie….. Rascoleste pe subt scara Si pe polita-n camara,...
Peste ochii de margica, Fata mica, Genele subtiri se tes, Tot mai lenes, tot mai des. Nu întoarce înspre usa Urechiusa Cu cercel: Somnul vine usurel, Nimeni pasii nu-i aude! Doar când ninge ca acum, Lasa dupa el, pe drum, Un tighel de urme ude…
Umblă vulpea prin pădure: Ce să fure? Ce să fure? Fură coada de pe tei, Şi-mpleteşte papucei: Pentru dânsa o pereche, Că şi-a rupt-o pe cea veche. Pentru soţ – Jupân-vulpoi – O pereche mai de soi, Pentru puişorii ei, Papucei mai mititei, Să-i rupă mai cu temei.
Din grădina lui Mihai, De sub tufe de urzici, A ieşit un ghem de scai Ca să caute furnici: Uite-l acolo, uite-l ici… Zi-i pe nume, cine-i? Ghici!
Priveşti: prin lanurile verzi se pierde Un fir de vânt şi-o dungă de lăcustă, Şi ierburile prind ca să-ţi dezmierde Picioarele şi tivul de la fustă, Iar o albină gura bujorată Ţi-o caută în zbor ca pe-un ulei În care duce mierea adunată Din florile de câmp, cu truda ei.
Vino — îmi spuse pădurea — Dar lasă-ți acasă securea. Vino, cu urșii să-ncerci Să culegi bureți și ciuperci. Vino — îmi spuse pădurea — Dar lasă-ți acasă securea. Vino și-ncearcă să prinzi Printre ramuri ceru-n oglinzi. Vino — îmi spuse pădurea — Dar lasă-ți acasă securea. Făt-Frumos te-așteaptă și zânele Cu păr de aur, stăpânele. Plecai vrăjit. Și mersei, mersei, La marginea pădurii ajunsei. Fluierând intrai în pădure Fără arc și fără secure....